Una dintre preocupările principale ale părinților, atunci când divorțează, este să afle cât de tare i-a afectat pe copii separarea lor. Suplimentar sentimentului de furie și distresului emoțional, generate de conflictele specifice divorțului, părinții se simt adesea vinovați pentru ruptura familială și nepregătiți să le explice, să-i pregătească, liniștească și să le asigure ajutor copiilor ca aceștia să traverseze perioada divorțului fără probleme emoționale, școlare, sociale și de comportament.
Reacțiile copiilor la divorțul părinților sunt indubitabil dependente de o serie de variabile precum vârsta copilului; sănătatea psihologică, intensitatea și cronicitatea conflictului interparental, tipul violenței aplicate și teama de violență asociată conflictului marital.
Principalele manifestri ale copiilor ai căror părinți divorțează, aflați în faza preșcolarității, identificate de P.M. Stahl (1994) sunt următoarele: adesea au coșmaruri, scâncete, anxietate de separare, confuzie, agresivitate, regresie severă deoarece reperele emoționale și de dezvoltare pe care le-au obținut până la vârsta de trei ani sunt încă relativ fragile.
Copiii aflați la vârsta preșcolarității sunt destul de sensibili la starea de spirit a părinților și sunt atenți la aceștia pentru a vedea cum ar trebui înțeleasă lumea și ce trebuie să simtă despre alte persoane din mediul lor de viață. În această etapă a dezvoltării familia rămâne centrul vieții sociale pentru copil și din acest motiv este important pentru acesta să înțeleagă ce se întâmplă în viața lui. Pentru o dezvoltare sănătoasă copiii ai căror părinți divorțează au nevoie de doi părinți disponibili care să le ofere sprijinul necesar traversării acestei etape.
Ambii părinți se pot implica participând la activități în care copilul socializează cu alți copii de aceeași vârstă sau vârste apropiate. De exemplu, părinții pot însoți copilul la zilele de naștere ale colegilor de grădiniță la care este invitat sau la alte acivități față de care copilul manifestă interes. În acest fel acesta vede că ambii părinți sunt implicați în viața lui, cooperează pentru el și prin urmare simte că este important și iubit de aceștia.