Fiecare copil reacționează diferit la tensiunea generată de divorțul părinților. Acestea sunt o serie de simptome comune identificate în literatura de specialitate și practica clinică (Marano, 2008; Borba, 2009):
- Furie: sfidează, nu cooperează, refuză să se conformeze, irascibil, impulsiv;
- Rușine: se simte jenat că părinții au divorțat, se simte jenat când este văzut cu unul dintre părinți;
- Anxietate: stress, tensiune, probleme de somn (adoarme greu, somn agitat, coșmaruri etc.);
- Modificări în relațiile cu prietenii/colegii: se retrage din grupul de prieteni, are mai multe conflicte cu aceștia;
- Își neglijează: igiena, ținuta; camera care anterior era ordonată acum este într-o dezordine excesivă;
- Dependență: se agață excesiv de un părinte, refuză să-l lase să plece din preajmă, regresii;
- Probleme școlare: scad rezultatele școlare, conflicte cu profesorii/colegii, probleme de concentrare;
- Conflicte cu părinții: rupe relațiile, este critic și învinuește pe unul dintre părinți;
- Viziunea asupra vieții este afectată: nemulțumire, sentimente de trădare, respingeri, cinsism față de instituția căsătoriei;
- Stimă de sine scăzută: inutilitate, comentarii despre cum că ar fi stupid sau neimportant;
- Tristețe: sentiment profund de pierdere, plânge frecvent și în hohote, depresie.
Dacă copilul dvs. mai mult de trei săptămâni (în timpul separării sau după divorț) este excesiv de supărat sau de furios, îi scade interesul pentru școală și rezultatele școlare, interesul pentru prieteni sau pentru diferite relații din mediul familial; dacă apar probleme de somn sau alimentare, pare depresiv, devine disprețuitor și are un comportament opozant, are frici iraționale sau comportamente compulsive, are comportamente de risc, apelați la un psiholog specializat. Acesta vă poate învăța pe de o parte, strategii care redeschid comunicarea dintre părinte și copil iar pe de altă parte, va ajuta copilul să se adapteze sănătos la realitatea divorțului.