Copilul tău nu poate rezolva controversele pe care le are cu un prieten bun, este foarte posesiv, este ușor de rănit, întotdeauna are dispute cu un prieten apropiat și nu știe când să renunțe la prietenie; Se ceartă mereu cu prietenul(a) lui; Vrei să să învețe abilități ca să gestioneze fricțiunile dintre ei și să știe să decidă dacă prietenia merită salvată sau este mai bine să renunțe la ea?
O cercetare realiaztă de Universitatea Harvard[1] pe 997 de copii cu vârsta între 9 și 14 ani a concluzionat că adesea părinții subestimează impactul pe care îl are ruperea relației dintre cei mai buni prieteni în copilărie. Această cercetare recomandă părinților să apeleze la serviciile unui psiholog în cazul în care după un astfel de eveniment observă la copil următoarele semne de distres: este prea trist; are dificultăți de somn și concentrare; se înfurie ușor; nu se mai bucură de activitățile/lucrurile care înainte de eveniment îi făceau plăcere.
În situația în care semnele enumerate mai sus durează mai mult de două săptămâni, iar copilul nu pare să depășească aceste dficultăți, pierde prieteni sau refuză să se împrietenească cu altcineva, aceste semne indică dificultăți mai profunde.
Ca părinți este greu să ne vedem copiii supărați, însă aceste experiențe sunt inevitabile și fac parte din procesul de dezvoltare al copilului. Viteza cu care trece copilul prin ruptura de cel mai bun prieten al său depinde de cât de apropiată a fost relația dintre ei, de existența unui alt prieten cât și de temperamentul și vârsta copilului.
Adevărul este că, certurile sau pierderea prieteniei poate fi un moment dificil pentru copil, însă această experiență îl poate ajuta să învețe lecții importante despre viață, respectiv despre cum să-și aleagă mai selectiv și să-și trateze prietenii, să identifice momentul când trebuie să întrerupă legăturile și când să-și găsească noi prieteni.
Sunt 6 moduri prin care părinții pot ajuta:
- Fii înțelegător și moderat. Certurile sunt dureroase mai ales atunci când se întâmplă în cadrul unor prietenii apropiate și care sunt de lungă durată. Nu este recomandat să-i dai copilului sentimentul de neimportanță a relației spunându-i „Lasă dragă… vei găsi un alt prieten!”. În schimb, este recomandat să recunoști că este rănit și-i poți transmite optimisul că în viață își va face sau va găsi mulți prieteni. Încercă să îți muști limba dacă îți vine să spui ceva de rău despre vechiul prieten deoarece întotdeauna există o șansă ca prietenia lor să se însănătoșească[2].
- Nu te transforma în „pețitor” promițând că vei rezolva problema sau că îi vei găsi un nou prieten cât de curând posibil deoarece acest tip de intervenție parentală îi va îngreuna copilului învățarea abilităților de a renunța la o prietenie și de a-și găsi noi prieteni. Dacă este necesar ajută-l pe copil să-și dea seama că-și va face alte prietenii, dar ai grijă să nu-i transmiți sentimentul că trebuie să se grăbească să-l înlocuiască pe cel cu care este certat[3].
- Adresează întrebăricare-l ajută pe copil să se gândească la situația prin care trece.
- Ce s-a întâmplat între voi?
- Cum a început?
- Și ce ai spus?
- Ce a vrut să facă?
- Cum s-au terminat lucrurile?
- Există ceva ce ați fi putut spune sau face diferit?
- Există ceva ce ai putea face acum ca să vă ajute să vă împăcați?
Deși rolul tău de părinte nu este acela de a rezolva cearta dintre ei, poți oferi modalități de rezolvare a conflictului sau de ați ajuta copilul să învețe ce anume trebuie să facă data viitoare ca lucrurile să nu mai meargă rău.
- Discută cu el despre calitățile pe care ar trebui să le aibă un prieten bun. Un studiu realizat pe 600 de copii de Universitatea din Maryland[4]a identificat 5 trăsături esențiale pe care le au prieteniile adevărate. Adresează întrebările următoare pentru a-l ajuta să înțeleagă dacă prietenia lui este cu adevărat demnă de a continua sau dacă este timpul să renunțe la ea:
- În această prietenie relația de putere este egală între voi?
- Vrei să fii parte din această prietenie?
- Când sunteți împreună te distrezi și te bucuri?
- Există suficientă încredere reciprocă ca să vă spuneți secrete și alte informații personale despre voi?
Dacă celălalt copil îl neglijează pe al tău nu poate fi de încredere, nu este un partener egal sau loial și în această situație este cazul să-i sugerezi că este timpul să iasă din această relație.
- Ocupă-te de programul copilului.Este posibill că fiul/fiica ta să se fi obișnuit cu plăcerea și confortul oferit de timpul petrecut împreună cu prietenul/ preietena sa și să nu știe ce altceva să facă. În această situație, găsește modalități pozitive prin care să-i umpli timpul liber ca de exemplu, mergeți la un film împreună, identificați un nou hobby sau evadați împreună într-un weekend.
- Ajută-l să-și facă noi prieteni.Observă copilul un pic mai atent când este în jurul prietenilor și alege o abilitate specifică prieteniei despre care crezi că îi lipsește copilului tău. Apoi găsește un moment de intimitate pentru a discuta și modela abilitatea nouă spunându-i de ce este importantă și asigură-te că îți poate arăta cum pune în practică acea abilitate. Iată câteva exemple: a se prezenta și a da mâna; inițiază o conversație; cum să se comporte când pierde la un joc; cum să utilizeze contactul vizual; cum să-și ia la revedere; cum să solicite să fie primit într-un grup; să asculte fără să întrerupă etc.
Este recomandat să mergeți într-un loc public (de joacă) pentru ca el să vadă alți copii cum folosesc această abilitate. Atunci când copilul vede cum se face un lucru învață mult mai ușor decât atunci când i se explică despre acesta. Cel mai bine ar fi ca el să înceapă să practice noua abilitate cu membrii familiei, cu copiii de vârste mai mici sau cu alții mai puțin experimentați. Când are încredere că poate să pună în practică abilitatea nou învățată îi poți sugera să o folosească și cu copiii de aceeași vârstă. De îndată după ce s-a desfășurat sesiunea practică adresează-i întrebări de genul: Cum a mers? Ce i-ai spus? Cum crezi că ai făcut? Ce ai face diferit data viitoare? Abține-te să critici ceea ce consideri că nu a făcut și laudă ceea ce copilul tău a făcut bine. Dacă copilul nu a avut succes discută cu el despre ceea ce nu a mers bine astfel încât să încerce diferit data viitoare – deoarece numai așa va învăța abilitatea de a-și face prieteni noi.
Spune-i copilului care sunt cele 3 semne[5] în situația în care prietenul lui vrea să rupă relația:
- Prietenul lui/ei îi spune că vrea să se vadă mai rar și refuză invitațiile copilului tău.
- Prietenul rărește contactul și numai copilul tău îl invită;
- Prietnul copilului tău îl încurajează să caute și compania altor copii.
Situația fără întoarcere este atunci când prietenul lui îi spune clar că nu mai vrea să aibă o relație de prietenie sau încearcă să-l tachineze atunci când stă în jurul lui ori îi spune că este enervat, cicălitor sau sâcâitor.
Este bine să știi care sunt în general reacțiile copiilor atunci când se rup prieteniile în funcție de nivelul de dezvoltare:
Preșcolari: Cu execepția situațiilor în care prietenii au fost împreună în mod regulat și se bazau unul pe compania celuilalt, cearta nu este o problemă mare. La această vârstă așteptați-vă să izbucnească, însă copiii de obicei își revin repede și-și găsesc prieteni noi.
Școlari: În această etapă a dezvoltării prietenii capătă o importanță deosebită și acum apare „cel mai bun prieten” care, cel mai adesea, este de la școală. Este normal ca în această perioadă să-l schimbe în mod regulat pe „cel mai bun prieten” deoarece la această vârstă copiii nu au competența de a rezolva probleme și prin urmare au o mulțime de lucruri de învățat despre cum să gestioneze/rezolve neînțelegerile și să îndrepte lucrurile.
Adolescenți: Aceștia intră și ies din prietenii fără a recunoaște că sentimentele lor au fost rănite… și această atitudine este justificată de inabilitatea lor de a analiza consecințele. La această vârstă prietenii sunt o componentă importantă a stimei de sine, deci rupturile dintre prietenii apropiați pot răni. În general, fetele sunt mai predispuse să reia prietenia dar să și bârfească, așa că încurajează-ți fiica să nu se răzbune.
[1] Rubin, Z. (1980). Children’s Friendships.Cambridge, Mass.: Harvard University Press.
[2] Brenton, M. (1998). When Best Friends Part. Parents, May 1998: 45-57.
[3] Idem.
[4] Cercetare realizată de Universitatea din Maryland pe 600 de copii apud Rubin, K. H. & Thompson, A. (2002). The Friendship Factor: Helping Our Children Navigate Their Social World—and Why It Matters for Their Success and Happiness. New York: Viking.
[5] Idem.