Adesea copilul este abuzat verbal sau fizic, hărțuit în mod repetat și într-o manieră care-l înfricoșează și prin urmare devine incapabil să se apere și să fie el.
Când copilul este agresat asta înseamnă că persoane din grupul lui (colegi, amici etc.) îi provoacă durere în mod intenționat. Agresorul poate „ataca” în mai multe moduri: verbal (răspândește zvonuri, face comentarii care-i aduc prejudicii, remarci pline de cruzime, comentarii sau gesturi cu caracter obscen); fizic (lovește, înghesuie, trântește); emoțional (exclude, umilește, amenință, terorizează etc.); electronic (prin intermediul aplicațiilor chat de comunicare și rețele de socializare, e-mail etc.).
Atunci când copilul se plânge că a fost umilit, lovit sau amenințat de colegi, luați-l în serios. Cei mai mulți dintre copiii agresați de colegi nu spun părinților și din acest motiv este important să urmăriți schimbările apărute în comportamentul obișnuit al copilului. Aceste schimbări sunt semne de îngrijorare care pot indica despre copilul dvs că a fost victima bullyingului și că acesta are nevoie de ajutor dacă:
- Nu poate explica semnele de pe corp (tăieturi, vânătăi, zgârieturi) sau îmbrăcămite ruptă, tăiată;
- Nu poate explica pierderea jucăriilor, a rechizitelor de la școală, a unor haine sau a banilor;
- Are temeri: nu mai vrea sau îi este frică să meargă la școală; vrea să mergi să-l iei când termină orele; brusc începe să aibă un comportament de agățare de părinte – nu se desprinde de tine;
- Devine brusc trist, retras, evaziv; face remarci despre faptul că se simte singur;
- Prezintă schimbări în comportament sau modul lui specific de a fi;
- Se plânge de dureri fizice: de cap, stomac, se duce frecvent la cabinetul medical de la școală;
- Are dificultăți de somn, coșmaruri; se plânge că nu mai vrea să doarmă singur; enurezis nocturn;
- Începe să devină abuziv (bullying) cu frații sau copiii mai mici;
- Așteaptă să ajungă acasă ca să meargă la baie;
- Îi este foarte foame când ajunge acasă (sadwichurile/banii de buzunar pentru mâncare îi sunt furați);
- Îi scade capacitatea de concentare sau are dificultăți de atenție. (Borba, 2009)
SOLUȚII
Pasul 1: Intervenții timpurii
- Începe discuția acum! Copiii se simt rușinați și umiliți pentru că au fost victima bullyingului și, din aceste motive, nu discută cu părinții sau profesorii. În general, aceștia suferă în tăcere, se retrag și încercă să stea departe de școală (Arce, 2001). Este indicat să discutați cu copilul dvs despre bullying înainte de a i se întâmpla asta. Spuneți copilului dvs că sunteți întodeauna disponibil și că știți că bullyingul este o problemă tot mai mare. Folosiți-vă de ocazii pentru a aborda acest subiect (de exemplu, atunci când observați aceeași problemă la alți copii din cercul de prieteni, cunoștințe ale copilului dvs sau când există un exemplu la radio sau televizor) și începeți discuția despre această temă.
- Controlează-ți impulsul de a-l salva imediat! Dacă vrei să-și gestioneze singur situația, să se desprindă de poziția de victimă, atunci nu te grăbi să-i rezolvi problemele sau să vorbești pentru el. Copiii au nevoie de practică pentru a vorbi și a fi asertivi. Atunci când vine momentul în care trebuie să scape de bullying el o să poată face asta singur. Întotdeauna „salvarea” poate crea condițiile în care un copil poate fi victima bullyingului.
- Spune-i să evite zonele în care poate fi agresat. Bullyingul se întâmplă, de obicei, în zone mai puțin supravegheate cum ar fi holuri, în spatele autobuzului, terenuri de joacă, parcuri, băi, sub scări etc. Un studiu realizat în SUA (Mulrine, 1999) a indicat că la 43% dintre copii le era frică să folosească băile de la școală deoarece le era teamă să nu fie hărțuiți. Familiarizați-vă copilul cu „zonele fierbinți” (locurile cele mai susceptibile de a fi frecventate de agresori) și spune-i să evite acele zone.
- Încurajați copilul să-și găsească un camarad care să-l susțină. Spune copilului că împreună cu un prieten de încredere poate gestiona mai bine bullyingul decât de unul singur.
Pasul 2: Un răspuns rapid
- Luați în serios plângerile copilului. Una dintre cele mai mari greșeli de parenting este aceea de a nu lua în serios copilul atunci când acesta vă spune despre episoadele de bullying. Asigurați-vă copilul că îl credeți, mulțumiți-i că v-a spus și întăriți-i ideea că veți găsi o modaliate de a-i oferi siguranță.
- Determinați dacă este bullying. Acesta este întotdeauna intenționat și înfricoșează. Există un dezechilibru de putere între victimă și agresor și rareori se întâmplă o singură dată. Nu este același lucru cu tachinarea întrucât bullyingul implică un nivel mai ridicat de amenințare și abuz. Stabiliți dacă este într-adevăr bullying și pentru a face asta puteți întreba copilul:
„A fost un accident sau te-a rănit intenționat?”
„Ai spus sau ai făcut tu mai întâi ceva care l-a supărat?”
„A vrut să-ți facă ceva rău?”
„A făcut-o de mai multe ori?”
„Știa că te rănește?”
„I-a părut rău că te-ai supărat sau că ai fost trist?”
„I-ai spus să se oprească?”
„Te-a ascultat?”
Dacă copilul dvs nu este sigur că a fost cu adevărat o agresiune, încurajați-l să vorbească cu alți copii care au fost martori pentru a obține părerea lor.
- Clarifică orice ți se pare suspect. Adesea copiii nu spun adulților că sunt agresați. Exprimați-vă îngrijorările. Examinați semnele de agresiune prezentate anterior și adresați întrebări directe: „Spui mereu că îți este foame: ai mâncat masa de prânz?”; „Îți lipsește telefonul. Cine ți l-a luat?”; „Haina ta este ruptă. Cine ți-a făcut asta?”.
- Adună fapte. Pentru aceasta adresează întrebări: „Ce s-a întâmplat?”; „Cine a făcut asta?”; „Unde ai fost?” ; „Cine a mai fost acolo?”; „Ai fost singur?”; S-a mai întâmplat? Cât de des?”; Cum începe?”; „Ce ai făcut?”; „Crezi că o va face din nou?”; „Te-a ajutat cineva?”; „Un adult a văzut asta? Te-a ajutat adultul?”. Apoi utilizați faptele pentru a ajuta copilul să-și creeze un plan pentru a opri bullyingul.
- Oferă sfaturi specifice pentru un plan de acțiune. Majoritatea copiilor nu pot gestiona singuri și au nevoie de ajutor. De exemplu, dacă acțiunea se întâmplă în autobuz, spune copilului să stea în față lângă șofer sau lângă un alt adult care poate vedea ce se întâmplă. Ați putea ruga un copil mai mare să-l „supravegheze” pe copilul dvs sau să-l însoțească spre casă.
- Identifică un adult de încredere. Găsiți un adult care vă poate ajuta copilul atunci când nu sunteți în preajmă. Trebuie să fie cineva care să protejeze copilul cu seriozitate și să păstreze confidențial (profesor, vecin – cineva în care copilul să aibă încredere). În general, elevii de gimnaziu (9 și 14 ani)nu solicită ajutor și sunt cel mai des victimile bullingului. Adesea aceștia se simt blocați și izolați.
- Nu faceți promisiuni că nu veți dezvălui bullyingul. Este posibil să trebuiască să vă protejați copilul și din acest motiv nu faceți promisiuni că veți ține lucrurile confidențiale. „Vreau să mă asigur că nu vei fi rănit și din acest motiv, nu-ți pot garanta că nu voi spune. Să vedem ce putem face ca să nu se întâmple din nou.”
Pasul 3: Dezvoltă obișnuințe pentru schimbare
În această etapă învățați copilul să fie în siguranță și să-i scadă vulnerabilitatea în viitor. Există o serie de strategii de rezistență la bullying pe care fiecare copil ar trebui să le știe (Borba,2009):
- Nu arăta ca o victimă. Subliniați copilului că ar trebui să stea drept și să țină capul sus (să privească înainte) pentru a părea mai încrezător și mai puțin vulnerabil. Copiii care au o postură asertivă sunt mai puțin vulnerabili să fie aleși de agresori.
- Rămâi calm și nu reacționa. Subliniați copilului că nu trebuie să plângă, să insulte sau să-l amenințe pe agresor deoarece acesta va escalada situația. Copiii care agresează iubesc puterea și știu că „pot apăsa butoanele” altor copii și din acest motiv spune-i copilului tău să rămână calm și să încerce să nu-l lase pe cel care-l chinuie să știe că-l supără.
- Spune „Nu” folosind o voce fermă. Spuneți copilului, într-un mod accentuat, că dacă va trebui să răspundă, să folosească un ton puternic și hotărât, deoarece comenzile simple și directe sunt cele mai bune (de exemplu, „Nu!”; „În nici un caz!”; „Oprește-te!”), iar apoi ar trebui să plece fără să adopte o poziție de provocare. Rugămințile de tipul „Te rog oprește-te!” sau mesajele încărcate de emoții („Mă supără când faci asta!”) rareori funcționează. Odată ce copilul dvs agrează această strategie trebuie să repetați cu el până ce se simte suficient de încrezător să o folosească și singur. Un rol important pentru a avea succes îl joacă replicile asertive spuse pe un ton potrivit.
- Pleacă de acolo. Spune-i într-un fel ferm, subliniat, că trebuie să plece din locul în care este victimizat cât mai repede posibil. Cel mai potrivit este să meargă unde sunt alți copii sau adulți. Spune-i să nu se uite înapoi, să solicite ajutor dacă are nevoie, iar lupta este ultima soluție și numai în cazul în care trebuie să se apere.
- Ai încrederea în tine. Cercetările (Marano, 1998) au constatat că înarmarea copilului cu încredere în sine este una dintre cele mai bune strategii de apărare împotriva bullyingului. Copiii care nu au încredere în ei sunt mai vulnerabili la bullying. Câteva modalități de a crește încrederea în sine sunt înscrierea copilului la un sport (de exemplu, un curs de arte marțiale, identificarea unui talent, hobby care să-l bucure și în care poate excela) și creați oportunități în care să vorbească despre el și să-și rezolve singur problemele.
Sugestii pentru cazul în care bullyingul escaladează și situația devine foarte serioasă
Dacă eforturile dvs anterioare nu dau rezultate și agresiunile se intensifică ar trebui să:
- Susțineți copilul. Interveniți dacă există vreodată riscul să fie rănit.
- Anunțați autoritățile și obțineți sprijin. Spuneți persoanalor responsabile direct de copilul dvs (dirigintelui, antrenorului, consilierului școlar). Implicarea multidisciplinară a acestorprofesioniști responsabili de copilul dvs poate genera soluții bune.
- Păstrați dovezi. Este posibil să aveți nevoie de probe și din acest motiv păstrați hainele rupte, mesajele de amenințare, numele și numerele de telefon ale altor copii care au fost martori etc.
- Păstrați confidențialitatea. Nu doriți răzbunare și din acest motiv limitați pe cât posibil numărul de persoane cărora să le spuneți ce s-a întâmplat.
- Întrebați cu privire la măsurile de protecție. Obțineți detalii „Ce veți face pentru siguranța copilului meu?”; Dacă nu obțineți ajutor apelați la următorul nivel, respectiv contactați directorul școlii, poliția etc.
- Asigurați-vă că nu se întâlnesc față în față. Trebuie evitate contactele directe dintre copil și agresor în clasă, pe hol, în autobuz, parc de joacă etc.
- Fiți pregătiți pentru atitudini de rezistență. Să nu fiți surprinși dacă vi se spune „Mai bine ai grijă de copilul tău!”.
- Fiți vigilent. Este posibil să trebuiască să schimbați clasa, clubul sau școala pentru a vă proteja copilul.
Bibliografie
- Borba, M. (205). Nobody Likes Me, Everybody Hates Me: The Top 25 Friendship Problems and How to Solve Them. San Francisco, Jossey-Bass.
- Borba, M. (2009). The big Book of Parenting Solutions. San Francisco, Jossey-Bass.
- King’s College (f.a.). Parents Guide for Developing Responsible Teenagers. Second edition. King’s College, Auckland.
- Luca, C. (2014). Expertiza psihologică a copilului abuzat/neglijat. București, Editura Hamangiu.
- Lohmann, R.C. & Taylor, J.V. (2013). The Bullying Workbook for Teens: Activities to Help You Deal with Social Aggression and Cyberbullying, Auckland.
- Patchin, J. W. & Hinduja, S. (2016). Bullying Today: Bullet Points and Best Practices (Corwin Teaching Essentials). Thousands Oaks, Sage Publications Ltd.
- Swearer, S.M., Espelage, D.L., & Napolitano, S.A. (2009). Bullying Prevention and Intervention: Realistic Strategies for Schools. New York,The Guilford Press.
- Whitson, S. & Rothschild, B. (2014). 8 Keys to End Bullying: Strategies for Parents & Schools (8 Keys to Mental Health). New York, Signe Whitson