Importanța atașamentului copil-tată

Nevoia de a înțelege mai bine importanța atașamentului tată-copil s-a născut în urma cercetării care evidenția rolul tatălui în formarea comportamentului prosocial la copil. S-a presupus că formarea conștiinței la copil începe din al doilea an de viață iar aceasta este alimentată de formarea unei alianțe strânse între copil și un părinte și este optimizată atunci când alianța copilului se realizează cu ambii părinți. Formarea unei alianțe între tată și copil este deosebit de importantă la copiii care sunt temperamental iritabili sau predispuși la furie și prin urmare există un risc crescut al copilului în a dezvolta tulburări de externalizare care conduc mai târziu în dezvoltarea de comportamente criminale (Bretherton, Lambert, & Golby, 2005).

Cercetările realizate până în prezent care au studiat relația tată-copil oferă câteva informații despre factorii de mediu care pot submina puterea acestei relații respectiv a fost identificat că atașamentul stabilit între tată și copil este mai probabil să fie perturbat ca urmare a divorțului în comparație cu atașamentul dintre mamă și copil (Owen & Cox, 1997). De asemenea este demonstrat că natura atașamentului tată-copil este mai strâns legată de calitatea relației dintre părinți decât este atașamentul dintre mamă și copil (Frosch, Mangelsdorf, & McHale, 2000). Astfel, dacă relația de atașament dintre părinți este caracterizată ca sigură copilul va fi mai probabil predispus să formeze un atașament sigur cu tatăl.

M. Caldera și E. W. Lindsey (2006) au demonstrat a stilul parental al tatălui poate influența tipul de atașament ce se va forma între copil și tată.

Importanța pe care o joacă tatăl în dezvoltarea comportamentului prosocial continuă și în perioada adolescenței iar cercetările menționează că aceasta este mediată în mare parte de calitatea relației maritale. Într-un studiu realizat de Markiewicz, Doyle și Brendgen (2001) aceștia au identificat că atașamentul sigur al adolescenților cu mama, tata și prietenii de aceeași vârstă ar putea prezice, pe baza percepției adolescenților, calitatea viitoarelor relații maritale.