O serie de studii (Amato & Hohmann-Marriott, 2007; Bierman, Fazio, & Milkie, 2006; Wang & Amato, 2000) au investigat care sunt factorii (similari atât pentru bărbați cât și pentru femei) ce fac ca divorțul să fie mai mult sau mai puțin problematic pentru adulți:
- Atât bărbații cât și femeile care au divorțat au raportat niveluri mai scăzute de suferință psihologică, mai puțin consum de alcool în exces și un sens mai puternic al scopului în viață dacă nu se confruntau cu probleme financiare, aveau un loc de muncă stabil și beneficiau de sprijin emoțional din partea familiei și prietenilor;
- Adaptarea post-divorț a fost pozitiv asociată cu câștigurile economice obținute după divorț, implicarea într-o relație cu o persoană cu care se întâlnea în mod constant, recăsătoria, păstrarea credinței că divorțul este cea mai bună soluție (credință pe care o aveau înainte de a divorța) și dacă este persoana care a inițiat divorțul;
- Cu privire la starea de fericire generală post-divorț aceasta este condiționată de calitatea căsătoriei înainte de divorț. Când căsătoriile au fost grav tulburate de foștii soți/soții aceștia au raportat post-divorț îmbunătățiri a stării generale de fericire. În schimb dacă mariajele nu au fost serios tulburate foștii soți și soții au reclamat un declin al stării generale de fericire. Această constatare este conformă cu ideea că divorțul poate reprezenta „o evadare” din mediul împotrivitor cât și de adversarul de acasă. Cercetările au identificat la persoanele care au inițiat divorțul că, de obicei, nu erau grav tulburate după obținerea acestuia.
Totuși inițiatorii divorțului pot subaprecia stresul ineret acestuia și adaptarea la un stil de viață sigur precum și beneficiile de care se bucurau în timp ce erau căsătoriți.