Întrebarea la care trebuie să răspundă psihologul expert este cum anume tulburarea mentală identificată la unul dintre părinți îi afectează acestuia abilitățile parentale? Acesta trebuie să demonstreze legătura dintre starea mentală și comportamentele părintelui care ar putea afecta creșterea și dezvoltarea normală a copilului.
Pentru a putea găsi răspunsuri la această întrebare Fuhrmann și Zibbell (2012) au grupat opt categorii de abilități parentale care pot fi afectate negativ de psihopatologia prezentă la unul dintre părinți:
- Relația părinte/copil privind îngrijirea/protecția și relația de atașament;
- Auto-sacrificiul (capacitatea părintelui de a acorda cu strictețe prioritate nevoilor copilului suprimându-și propriile nevoi);
- Percepție și acțiune: evaluarea cu exactitate și oferirea de răspunsuri adecvate față de nevoile cognitive, educaționale, fizice, emoționale, sociale și culturale ale copilului;
- Comunicarea: modul în care comunică efectiv cu copilul și înlesnește dezvoltarea abilităților de comunicare ale copilului;
- Modelare: învață copilul, prin exemplificare, despre valori și comportament prosocial;
- Stilul parental democratic: incluzând aspectele care privesc supravegherea și disciplinarea copilului;
- Incluziunea: încurajarea copilului de a avea relații sănătoase cu celălalt păinte cât și cu membrii familiei extinse;
- Cooperarea: capacitatea de a negocia contructiv cu celălalt părinte, chiar și în timpul conflictelor.
Geri S. W. Fuhrmann și Robert A. Zibbell (2012) menționează despre copiii ai căror părinți au boli mentale că sunt în risc ridicat de a prezenta probleme de învățare, întârzieri în dezvoltare, probleme de atenție, abilități sociale sărace, tulburări de anxietate, dureri somatice, consum de alcool/droguri.
În concluzie, atunci când se evaluează impactul unei boli mentale asupra abilităților parentale, psihologul expert va trebui să argumenteze legătura dintre efectele demonstrate ale bolii mentale prezente asupra abilităților parentale (Jenuwine & Cohler, 1999).
O importanță capitală în cadrul acestui proces de evaluare o au și: natura bolii, înțelegerea/acceptarea de către părinte a bolii și complianța acestuia cu tratamentul, disponibilitatea și eficacitatea tratamentului, prezența unor adulți de suport care să ajute părintele afectat să obțină îngrijire și să protejeze copilul (Fuhrmann & Zibbell, 2012).
Pentru a obține aceste date psihologul expert va trebui să acceseze informații colaterale de la specialiștii (psihiatru, medic de familie, psiholog clinician etc.) implicați în tratamentul persoanei afectate.