Odată cu creșterea numărului divorțurilor și a familiilor refăcute, dacă au fost stabilite legături emoționale puternice între bunici și nepoții lor, distanțarea emoțională asociată cu separarea/divorțul părinților poate genera distress atât pentru bunici cât și pentru nepoții acestora.
Contribuția pe care o pot avea bunicii la creșterea și educarea nepoților trebuie luată în considerare iar în cadrul analiziei particularităților cazului ar trebui avute în vedere câteva criterii: disponibilitatea bunicilor de a se implica în creșterea și educarea nepoților; nivelul sănătății acestora coroborat cu atribuțiile pe care le au; etapa de dezvoltare a copilului etc.
Bunicii, atât cei materni cât și cei paterni, pot ajuta părinții la treburile casnice, pot avea grijă de copii mai ales în situațiile în care sunt în discuție copii sub trei ani ai căror părinți lucrează și care rămân constant în grjia bunicilor. Adesea, atunci când părintele apelează la cineva pentru a avea grijă de copil seara sau peste noapte, în cele mai multe dintre cazuri este vorba despre o rudă, bunicii fiind o resursă familială importantă.
O concluzie identificată în mai multe cercetări (Hetherington & Kelly, 2002; Lussier, Deater-Deckard, Dunn, & Davies, 2002; Riggs, 2003), este aceea că prezența bunicilor și implicarea acestora în creșterea nepoților este asociată cu mai puține probleme de adaptare a copiilor ca urmare a divorțului.
Myers & Perrin (1993) sugerează că bunicii cărora li se refuză accesul la nepoții lor sunt cei mai expuși riscului de a experimenta sentimente specifice depresiei, dezamăgire și pierdere, sentimentul că nu-și îndeplinesc menirea de bunic- respectiv de a se implica în creșterea și educarea nepoților.
Pe de o parte, bunicii pot deveni mediatori și susținători ai nepoților, iar pe de altă parte, bunicii pot acționa în moduri în care pot exacerba tensiunile din cadrul familiei. Bunicii care aleg să nu se implice în conflictul dintre părinții care divorțează și se implică în ajutarea nepoților, le pot influența pozitiv sănătatea mentală și dezvoltarea acestora în două moduri
– În rimul rând, aceștia exercită o influență indirectă prin oferirea unui suport social părintelui la care a fost stabilită locuința copilului și,
– În al doilea rând, au o influență directă prin îngrijirea concretă oferită, asigură securitate emoțională și continuitate, contribuie la stimularea cognitivă și socială, asigură suport emoțional și pot contribui la transmiterea valorilor și tradițiilor familiale generației următoare.
În situația în care bunicii se implică și devin parte în conflictul cuplului care divorțează, consecințele negative ale divorțului asupra copilului devin mai mari.
În cercetarea realizată de Thompson, Tinsley, Scalora, & Park (1989) aceștia au constatat că bunicii își influențează nepoții în funcție de relațiile pe care le au cu copiii lor ajunși la maturitate. Autorii cercetării au mai identificat că, atunci când părinții se separă sau divorțează, bunicii materni tind să-și viziteze nepoții mai des și să-și asume un rol parental mai activ față de fiica lor prin oferirea de ajutor financiar sau alte tipuri de ajutor în funcție de nevoia pe care o identifică. În contrast, bunicii paterni, în general, își diminuează contactele cu nepoții.