Ca urmare a solicitărilor pe care le-am primit de la mai mulți părinți separați/divorțați, cu probleme de coparentalitate, voi face câteva postări cu sugestii practice care să le aducă acestora mai multă claritate și să le accelereze obținerea coparentalității cooperante1.
(1) Concentrați-vă pe nevoile copilului
Părintele separat/divorțat trebuie să învețe să-și iubească mai mult copilul decât să iubească sentimentul de învingător în lupta cu celălalt părinte. Creșterea și educarea copilului trebuie să fie centrul discuției pe care o aveți cu fostul soț/soție. Înainte de a lua o hotărâre, de a adopta o poziție cu privire la orice problemă întrebați-vă cum anume va afecta aceasta copilul? Solicitați fostului soț/soție să facă la fel. Nu lăsa nici o discuție cu fostul soț/soție să fie doar despre nevoile tale sau ale sale ci întotdeauna ar trebui să fie cu privire la nevoile copilului vostru. Dacă nu vă puteți pune de acord asupra unui anumit aspect privitor la satisfacerea nevoilor de dezvoltare (fizică, psihologică, educațională etc.) ale copilului întrebați-vă cum ați fi decis cu privire la această problemă dacă ați fi fost un cuplu, adică împreună, căsătoriți. 🙂
(Aparent pare greu acest exercițiu de imaginație… însă generează soluții foarte bune!)
În cele mai multe dintre situații răspunsul părinților este de a consulta un specialist. De exemplu, dacă sunteți într-un dezacord care vizează sănătatea copilului sau nevoi educaționale, activități extrașcolare etc., pentru a vă clarifica ar trebui să aveți împreună o întâlnire cu medicul specialist, specialistul în psihologie școlară și vocațională etc. Există mulți specialiști cu experiență profesională care pot ajuta părinții să-și rezolve disputele într-o manieră centrată pe nevoile copilului. Primul pas pentru a deveni un părinte matur și responsabil este acela de a colabora cu celălalt părinte respectiv de a pune întotdeauna nevoile copilului înaintea nevoilor personale.
________________________________________
1 Coparentalitate cooperantă: în această situație nevoile copilului sunt prioritare pentru părinți; aceștia vorbesc despre problemele copilului, sunt de acord și aplică copilului aceleași reguli de comportament și conduită; își adaptează programele parentale pentru a veni în sprijinul nevoilor pe care copilul le are. Copiii ai căror părinți au divorțat și cooperează au fost identificați cu cea mai bună dezvoltare, însă numai la 25% dintre părinții investigați a fost găsit, în cercetare, acest stil de coparentalitate (Hetherington & Kelly, 2002).